Nopti prea lungi si vise spulberate

A venit timpul sa imi impartasesc gandurile intr-un fel cu voi ce-i care ve-ti citii ..

 

Azi am simtit nevoia sa postez ceva ce nu credeam vreodata ca as putea sa scriu sau sa zic in cuvinte .

Cu totii trecem printr-o despartire dureroasa intr-o zi , si bineinteles un nou inceput in care ne consideram nebuni..Totul a inceput acum doi ani si jumatate care a lasat o amprenta in viata mea. Intr-o zi imi pusesem o dorinta , care suna in felul urmator : “Doamne , mi-as dorii pe cineva ca el , sau chiar el”. Uneori puterea cuvantului poate fii uimitoare dar bineinteles contribuie si dorinta de a avea acel ceva/cineva. Trecuse un an si venii si ziua in care surprinsa de insistenta unei prietene la telefon ,am hotarat sa uit ce e in jurul meu si sa raspund , in fond ce aveam de pierdut . Era una din acele zile in care nu aveai chef de nimic si de nimeni , dar totusi ziua aceea parca imi deschisese noi porti in viata . Ca sa nu mai lungesc foarte mult povestea am sa o mai scurtez . Ma sunase o prietena pentru a-mi propune sa ma gandesc la o oferta de a ma implica intr-o relatie cu cel pe care mi-l dorisem cu un an inainte.Telefonul ei m-a socat,imi adusesem aminte de dorinta aceea.Am ezitat sa raspund concret la ceea ce imi propusese,ba chiar ignorasem complet . Nu imi venise sa cred ca se poate intampla ceea ce imi dorisem. Au trecut zilele si intr-un final am decis sa comunit cu G.

Incepuse totul cum nu se poate mai ok , convorbiri pe mess , vorbit la telefon , web-cam..Intr-o zi am decis sa ma intalnesc cu el , eram f incantata incat uitasem tot ce e in jurul meu.Ne intalnisem in fata blocului lui deoarece el avusese niste probleme de sanatate si nu ne puteam deplasa mult . Am plecat nu f departe de unde locuia si am decis sa facem niste poze fiind pasionati amandoi de fotografie.Totul incepuse ok,ne-am placut de la prima vedere cum se spune.Trecuse o saptamana si desii nu ii aratam asta,de abia asteptam sa vorbesc cu el si sa  ne vedem.Prietena mea chidori nu intelesese unde eram cu gandul toata ziua , nu ii spusesem nimic desii se simtea o diferenta mare la comportamentul meu.Am continuat sa ne vedem,ieseam deseori intr-un club numit Lords unde ne simteam amandoi foarte bine , ascultam muzica buna,ambientul era perfect. Timpul trecuse destul de repede si ne integrasem amandoi foarte bine in grupul de prieteni din ambele parti.

Zilele trecusera f repede iar noi parca nu faceam altceva decat sa ne simtim tot mai bine . In timp s-au ivit probleme,legate de parinti,loc de munca,facultate,scoala,bani,timp s.a..dar reusisem sa ne acomodam cu toate.Trecuse jumatate de an,primisem un trandafir,dedicatii,si chiar avusesem o melodie a noastra ,fara nici un sens care se numea Summer Wine. Toate bune si frumoase ,pana intr-o zi cand ma simtisem dea dreptul tradata de o discutie in gluma cu vecina mea .Crezusem ca picasem din nou de fraiera si ca toti sunt la fel ,au tot ce le trebuie si tutusi doreau mai mult . Plecasem din oradea la C , nu vroiam sa ma mai uit inapoi,ma simtisem tradata si nu vroiam sa cred ca se poate intampla asa ceva , trecusera cateva zile si comunicam online ,unde mi-a explicat ca era doar o gluma si ca nu are nici o intentie sa faca asa ceva. Am decis sa ma intorc pentru ca incepusem sa am sentimente pentru el.Timpul trecuse repede , probleme mai apareau dar ne sprijeam reciproc intotdeauna. Trecuse un an , un an jumate..

Ne apropiasem catre doi ani in care trecuseram prin multe situatii dificile si intr-un fel se simtea tensiunea dintre noi.S-a ivit si problema drogurilor,dupa care eu incercasem sa ii arat ca exista ceva mai important decat asa ceva.Zilele treceau,dar noi ne schimbam tot mai mult.Ne indepartasem desii aveam aceleasi sentimente in continuare.Au fost nopti de durere si plansete si multe amintiri care ne legau. Ramase o perioada cu multe intrebari,oare e bine ce faceam , oare e mai bine sa o terminam acum , dar totushi cum sa facem una ca asta,era o problema care putea fii rezolvata intr-un final . Urmase o perioada f departata unul de celalalt in care pur si simplu il rugasem sa imi arate ce isi doreste cu adevarat.

Problema se rezolvase intr-o mare masura , dar venisera altele si altele . Eu ma simteam data la o parte pentru ca nu aveam timp sa mai vorbim despre probleme , el la fel si incetul cu incetul se destrama totul in fata noastra. Ajunsesem la doi ani si , dar parca total schimbati, eram stresati si de probleme , stresati de multe altele. Gresisem ca nu apucam niciodata sa le lamurim toate .

Venise si despartirea , era dureros , incarcam sa fugim unul de altul dar totusi reveneam la un moment dat . Incepusera problemele grave,ajunsesem la spital,simteam ca nu mai simte nimic , nu imi dadea nici o impresie ca ar vrea sa se imbunatateasca ceva , dar totusi , ne legau inca sentimentele.Ajunsesem la o intelegere , odata daca se mai iveste o cearta , plecam amandoi pe drumurile noastre.Aveam insomnii , durea atat de tare,atat de schimbat dar totusi acelasi.Plansete pana la epuizare,ne distrugeam singuri.

A revenit inca o data,nu ne-am spus nimic,pur si simplu ne tineam in brate ,simteam ca ne iubim,dar totusi nustiam daca e mai bine sa fie un end sau o continuitate a problemelor.Plecase ,stablisem ca vom lua din nou toate si le vom vorbii .

Trecusera cateva zile , in care il intrebam daca e bine , imi era dor de el,dar eram linistita ca stiam ce simte.Intro dimineata imi scrisese mesaj,cred ca cel mai dureros mesaj pe care il putusem primii de la cineva in care imi spusese ca s-a gandit , si nu mai e cale de intoarcere,lumea parca se prabusea in jurul meu la fiecare cuvant citit.Incepusem sa plang nu imi venea sa cred ca toate au un sfarsit la un moment desii inca acei doi se iubesc.Nu am putut sa raspund aproape nimic dar imi luasem inima in dinti si ii spusesem ca ii respect dorinta ,pentru ca poate e mai bine.Durea atat de tare..trecusera cateva zile , simteam nevoia sa ii scriu ceea ce simt cu adevarat despre toate ,incercasem sa repar greseli care trebuiau reparate mai devreme dar in zadar .

In fiecare dimineata ma trezeam parca fara nici un scop , cu ochii inlacrimati,ziua plangeam,ma plimbam pe strazi,ii scriam , orice doar sa stiu ca se va razgandii intr-o buna zi.Noaptea ma calcam in picioare , il iubeam intradevar . Imi doream sa nu fie adevarat , sa intorc timpul sa stiu ca inca nu e prea tarziu dar in zadar , nici un raspuns.

DOARE . Chiar si acum.Sunt zile in care simt ca inebunesc , incercasem sa ma obisnuiesc cu ideea dar nu puteam.Stiam ca poate timpul ne ajuta,dar era tot mai greu pe zi ce trecea.Incercasem sa il caut , doar sa il vad , nu doream altceva ,si stiam ca si el facea la fel dar poate intr-un mod mai dur.Stia tot , la fel cum stiam si eu . Avusesem ultima convorbire la telefon , in care il intrebasem de ce nu a putut sa imi spuna in fata , iar raspunsul m-a socat , aveam o speranta care inca nu s-a spulberat,ca inca mai simte ceva in ciuda tuturor presiunilor facute asupra lui.Spusese ca ar ceda din nou daca ne-am vedea,si,ne-am intoarce si mai rau am face , dar totusi ,cum pot pleca pe doua drumuri diferite doi oameni care se iubesc?

Stiam ca mai simte ceva , si aveam nevoie de el , sa fie acolo .

Ma mint si acum ca mai exista o sansa de a fii din nou impreuna , o sansa de a lua totul de la 0..Si doare , enorm .

Zilele par interminabile , noptile la fel , si eu aici ,scriind despre toate ..